Ma bucur ca exista in Romania oameni care actioneaza sau care incearca pe cat posibil mai bine sa puncteze la capitolul “ecologie”. Este ca o raza de soare dupa un raid marca “El Nino”. De multe ori simt ca nu asta e tara in care meritam sa ma nasc, in care invidia, superficialitatea si coruptia domina de la un capat la altul mersul vietii pe taram carpatin. Insa stiu ca datoria mea nu este sa imi plang de mila, ci sa imi fac datoria fata de patrie, popor, colegi, prieteni, familie si dusmani. Se spune ca speranta moare ultima… nu stiu daca e asa insa eu stiu ca voi face tot ce tine de mine ca sa schimb atat cat pot, ceea ce trebuie schimbat… si in principiu ma refer la MENTALITATE. Suferim, dar suferim grav, aproape de coma profunda la acest capitol. Si ca sa nu vorbesc fara un temei solid, am sa insirui “capetele de acuzatie”. Vedem zilnic, aproape excesiv, cum padurile noastre, “plamanii verzi” ai tarii sunt macerati de “tutunul uman”. Milioane de hectare de padure cad prada diferitilor profitori care nu fac altceva decat isi sapa propria-i groapa. Trebuie sa intelegem si mai ales acei “ucigasi” trebuie sa inteleaga ca Natura ne-a oferit mult, si ca daca nu stim cum sa valorificam aceste bogatii primite gratis. Nu trebuie sa fim ecologisti, sa ne legam de arbori cu lanturi si sa ripostam in felul acesta, ci trebuie sa fim ecologi sa gasim solutii si sa influentam factorii de decizie care pot face mult mai multe decat noi. Padurea trebuie taiata…da asa e insa conteaza cat tai din ea. Orice om trebuie sa stie ca o anumita cota trebuie taiata din padure, insa sa nu depaseasca capacitatea de regenerare a acesteia. La aceasta se adauga impaduririle…..actiune care este intreprinsa din ce in ce mai rar, din pacate. La fel este si in cazul vanatului excesiv, care are ca finalitate disparitia unor specii de animale, lucru suficient pentru a declansa o reactie in lant in cadrul ecosistemului terestru stiindu-se faptul ca in in natura exista retele trofice si relatii intra si inter-specifice. Solutii sunt, insa trebuie sa dechidem ochii larg… Din punctul meu de vedere, acest proces de intelegere a importantei naturii pentru omenire, incepe de la nivelul cel mai sensibil, mai exact de la nivelul copiilor. Acestia trebuiesc educati in acest spirit ecologic, evident gradual, pusi in tema de echilibrul sensibil in care se afla astazi Ecosfera. Educatia ecologica nu ar trebui sa lipseasca din programele scolare inca din ciclurile primare. Si adultii pot fi instruiti, insa parerea mea e mai greu cu educatia ecologica, insa o legislatie coerenta, pertinenta si dura poate “educa” indiferentii fata de Mama-Natura. Am inceput prin a critica mentalitatea noastra, fapt care e usor obervabil in zilele noastre prin faptul ca producem deseuri, care nu sunt separate, ci aruncate la “gramada”, de multe ori in locuri care nu este permisa depozitarea de deseuri, insa asta e “farmecul”… sa aruncam unde nu e voie….sa stricam ce trebuie protejat…si apoi sa ne plangem ca nu mai avem la ce sa apelam. Trist, dar asa este. Natura ar trebui sa fie parte integranta din viata noastra, sa exploatam rational resursele puse la dispozitie, sa protejam ceea ce este rar, endemic si pe cale de disparitie, si sa mentinem un peisaj cat mai natural si mai putin perturbat de activitatiile noastre.

      THINK GREEN!

Salutare tutoror!!!… Sa stabilim ceva de la inceput… acesta nu este un blog, in care o sa postez filosofii despre viata, politica, fotbal si mizerii in general, ci strict despre ecologia noastra, cea de toate zilele, comentarii, idei, conceptii, evident din surse autorizate, specialisti, articole de prestigiu, si nu in ultimul rand din materia cenusie proprie… Criticati, aprobati, (pastrand decenta) pentru ca atat comentariile pozitive cat si cele negative sunt la fel de importante pentru mine.

Cele bune, si… think green!